Maine ma duc in Larga Jijia, pentru reportaj. Lui Boieru’ (profesorul care ne coordoneaza la redactie) i-a placut subiectul si a zis sa-l fac repede, pana ce nu scapa tatal copiiilor din puscarie. Putin cam sincer, dar are dreptate. N-am nici adresa, nici numar de telefon, dar n-ar trebui sa-mi ia mult pana s-o gasesc, e un satuc mic si cred ca toate babele de pe ulita stiu de cazul asta. Am umplut niste sacose cu hainute de-ale verisoarei mele, cu jucarii care sigur n-or sa-i mai placa dupa ce a locuit regeste in Italia, cu placinta facuta de buni si doua borcane de zacusca trimise de ai mei pentru atunci cand studenta va muri de foame 
Acum incep sa imi fac documentarea si sa imi stabilesc niste intrebari, pentru ca am prostul obicei de a scapa din vedere unele lucruri si sa ma trezesc atunci cand scriu reportajul ca imi lipsesc informatii. Buuun, maine am tren la 10 diminata si inapoi la 4. O ora pe drum, o ora o sa o caut pe Gabriela, asa o cheama pe mama copiiilor, patru ore imi ajung sa surprind realitatea lor. Zilele urmatoare am sa imi fac si formalitatile pentru a putea intra in penitenciar si sa vorbesc si cu sotul ei. Trebuie sa-mi iasa, am emotii. E o poveste de viata, trebuie sa am grija sa nu cad nici in patetism, dar nici in judecati. Ultimul reportaj pe care l-am scris a fost despre un transsexual. La sedinta de analiza, cea de miercuri, mi-au spus ca puteam fi putin mai obiectiva si sa las detaliile si citatele sa vorbeasca. In rest, azi zi plictisitoare. Vorbit cu Roxi, cea mai buna prietena din copilarie, am vorbit pe mess despre relatii, despre casatorie, despre copii. Am vorbit si cu Vio, prietenul meu cel mai bun din liceu, homosexual. (motanul: “Si mai zici ca nu esti ciudata!”) Am vorbit si cu tati putin, pana ce i s-a terminat bateria si m-a lasat cu vorba in vant. Mereu tace cand ma apuc sa ii povestesc ceva si o data nu mai stiam daca ma mai asculta si el: “Te ascult, taticule, dar trebuie sa fiu foarte atent ca tu vorbesti repede!”. Dragul de el, chiar ma asculta 
Ce dor imi e de casa… Dar de fiecare data cand gasesc un subiect sau imi iese un text bun, imi amintesc de ce sunt aici si incepe sa-mi placa. (motanul: “Mai baga si tu un aliniat, acolo, ca plictisesti lumea!”).
Noapte buna!
